top of page
Search

Ce faci cand ai cosmaruri?

Updated: Sep 19, 2023

Poate și tu te-ai întrebat ce faci când ai un coșmar? E folositor în vreun fel? Cum îl interpretezi?


Dar ce faci când ai coșmaruri repetitive mai mulți ani la rând?


Mai jos am să redau o explorare avută cu C. , o clientă care avea coșmaruri cu aceeași temă repetitivă în ultimii 9 ani. Asta a făcut-o să-mi scrie și să-și programeze o sesiune de explorare a visului.


Explorarea visului am făcut-o după ce am indus o stare profundă de relaxare clientului. Starea ei de conștiință din timpul explorării fiind caracterizată de o sinergie între minte, corp și emoții, activarea imaginației de profunzime, a intuiției dar și a simțurilor lăuntrice pe care în mod normal nu le folosim.


Fără alte comentarii, mai jos redau visul, iar apoi explorarea propriu-zisă, omițând desigur anumite detalii identificatoare ale clientului.


Visul




“Sunt acasă, în camera în care am copilărit, în prima cameră


Suntem mai mulți oameni. Dintr-o dată apare fum, miros și răcoare. Știu că urmează să moară toți de lângă mine. Apare prima entitate, pe care o învingem.


Apare a 2-a, mă simt încătușată, slăbită. Aș vrea să mă mișc și nu pot.

Cumva, cumva ne batem cu ea și o învingem.


Apare a 3-a ființă venind din camera cealaltă. Pe perete vedem umbra Satanei ca și cum s-ar apropia.


Începe murmurând, cu vocea groasă, râsete malefice.

Noi reușim să aruncăm cu sulițe și asta de obicei învinge entitățile. Acum ajung pe umbra lui dar pică imediat.


Știu că ori îmi strâng puterile și ies, ori o să mă omoare.

Reușesc cumva să fug. Ne adăpostim în bucătărie și cămară. Ne simțeam protejați, pentru că nu eram printre primii, dar știu că totuși o să ajungă și la mine.


Suflăm încet, rămânem nemișcați.


Cei din bucătărie au vorbit primii.

Cum vorbește câte unul, cum moare.

Tipa de lângă mine cade pe jos cu spume la gură, moare și ea.

Când să mă omoare pe mine, mă trezesc. Sunt transpirată și cu multă durere.”


Explorarea


Relaxare

Intenție: dedic această sesiune binelui tău suprem. Fie ca ceea ce se va petrece în ea să-ți servească, să te sprijine și să primești doar acele lucruri de care ai nevoie.


-Lasă să vină spre tine un ghid. O figură înțeleaptă care îți vrea binele. Spune-mi când o vezi, ori o simți în preajmă.


C: Văd lumină caldă, blândă, plină de iubire. Oferă foarte multă căldură și protecție. Este Iisus, e simplu.


-Are ceva să-ți spună?

C: Să am încredere în tine, în ceea ce curge spre mine momentan.

-Hai să ne întoarcem la visul tău. Din locul în care ești acum, în siguranță, lasă visul să se deschidă, plimbă-te prin el.


-Ce simți?

C: Simt frig, groază. Dar e cineva lângă noi, un bărbat, pozitiv.

C: Văd umbra, închisă la culoare. Simt răutatea ei. Ceva căruia îi place să vadă că sufăr, să vadă deznădejde.

-Cine e ființa asta?

C: Nu vrea să zică.


-Are nevoie de ceva?

C: A tăcut. S-a uitat ca și cum: “ Acum ai realizat…că exist și eu.”

-Spune-I că de asta am venit, s-o ascultăm, s-o înțelegem.

C: Încep să simt că nu mai e atât de rea, că nu se mai bucură de răul și frica mea.

-Întreab-o dacă e pregătită să-ți arate sau indice ceva.

C: A devenit micuț față de cât de mare îl percepeam eu. Este rănit și nu are de gând să provoace rău...

C: E doar supărat că nu l-am văzut atâta timp, că n-am putut să-l accept.




C: Vrea să fie îmbrățișat. E ca și cum aș îmbrățișa un copil, care s-a transformat din acea umbră. Plânge că în sfârșit l-am lăsat să mă simtă.


C: E în brațe, îl iubesc și îmi cer iertare.


-Vrea să mai spună ceva?

C: Nu, e fericit. Zâmbește pentru că am ajuns în acest punct. Punct în care ar fi trebuit să fiu de mult timp.

-Ce recomandare are ghidul pentru relația ta cu acest copil?

C: Să fiu mai blândă și mai înțelegătoare...cu mine însumi.

-Vezi cum se simte această blândețe.

C: Ar fi bine că n-aș mai pune atâta presiune. Aș trăi în prezent.

C: Să accept ceea ce e: sentimente, gânduri, etc.



-Mai sunt și celelalte entități?

C: Cea de-a 2-a nu mai există, dar a 3-a, da.

-Cine este?

C: Nu vrea să-mi zică. E foarte rece.

-Ce transmite?

C: Răutate, răceală, indiferență, superioritate, răzbunare.

-Dacă simți că e potrivit, fiindcă e visul tău, fă schimb de locuri cu entitatea. Simte ceea ce simte ea.

C: Ok

-Cum este experiența ei?

C: Ca și cum n-ar avea speranță, deznădăjduit, fără bucurie, foarte trist. Ca și cum n-ar avea pentru ce să trăiască. Nu simte nicio cale de ieșire.


-Ai simțit vreodată asta în viața ta?

C: Bineînțeles, au fost momente de genul acesta.

C: receam printr-o fază de despărțire, neînțeleasă, simțeam că nu am pe nimeni lângă mine. Simțeam tristețe și eram fără speranță.

- Când se întâmpla asta?

C: Aproximativ acum 9 ani....cam de când au început să-mi apară coșmarurile.


C: Până acum persoanele din vis care voiau să mă atace, erau bărbați, acum am impresia că sunt eu...nu m-am putut accepta eu pe mine.


- Ce ai nevoie să accepți la tine?

C: Faptul că lupt;

Că vreau ceva mai bun.

Că nu tot ce mi se pare ca fiind rău, e chiar așa. E un pas spre un bine mai mare. Să accept că am dreptul să fiu furioasă, să spun nu, să pun limite sănătoase.

-Cum vezi entitatea acum dacă faci un pas în spate?


C: N-o mai percep criminală, agresivă. Are foarte multe ziduri încă în jur, construite.

E ca și cum aș fi părăsit-o de mult timp.


-Mai poți face ceva pentru ea?


C: Să o mai caut, să mai am grijă de ea.

-Cum?

C: Să mă uit în mine și să fac ceea ce simt, fără să mai analizez.

C: Să fiu eu, nu să tot gândesc fiecare pas...să-mi ascult vocea interioară mai mult.

-Mai e ceva de făcut în legătură cu coșmarurile?

C: Să mă accept, iubesc și să-mi accept vocea interioară.

-Revin-o la ghid. Cum îl vezi?

C: Se bucură de reușita mea, parcă ar fi victorios.


....

-Este un moment bun să te introducă sufletului tău?

C: E de acord, crede că sunt pregătită pentru acest lucru.

-Cum se simte?

C: N-am perceput nimic momentan.

-Ce îți spune ghidul?

C: Ca s-ar putea să nu pot face pasul ăsta.

-Are vreo recomandare?

C: Totul depinde de starea mea sufletească.

-În regulă. Inspiră profund, ești în siguranță. Dacă acest lucru e menit să se întâmple, se va întâmpla, dacă nu, nu.

C: Văd ceva foarte luminos. Lumină foarte mare, galbenă, strălucitoare. Ca și cum ar transmite înțelepciune.

-Acceptă, primește ce ți se oferă.

...

C: Am inspirat foarte mult din acea lumină. Simt acceptare, recunoștință, lumină, protecție și înțelepciune. [exploratoarea rămâne minute bune cu aceste stări, în liniște]





-Are ceva să-ți spună ori să-ți transmită?

C: Să am încredere în mine și să-mi ascult vocea interioară, pentru că ea este în conexiune permanentă cu sufletul. Să fac asta în liniște fără să fiu bruiată. Calmul ajută ca ea să se facă simțită în mine.

-Mai e ceva din partea sufletului?

C: Voi afla pe parcurs.

-Să ne întoarcem la ghid.

C: Îmi spune că în sfârșit am ajuns unde trebuia să ajung de mult timp

-Are feedback sau recomandări pentru mine ca și ghid?

C: Per ansamblu e fericit că am ajuns la toate entitățile și sufletul meu. Să nu uit faptul că aceste lucruri sunt parte din mine, să realizez că le-am găsit.

-Am primit atâtea răspunsuri...îți mulțumesc din suflet


Concluzii


Pe lângă bucuria naturală că până în prezent, coșmarurile par a se fi dizolvat, pentru că nu mai e nevoie de ele, am avut satisfacția de a fi martorul unor transformări interioare profunde.


Din monstru și demon, ele se arată a fi fragmente din Sine, care au fost refuzate în momente critice ale vieții (poate pe bună dreptate), dar care acum încep să fie primite înapoi.


Partea de integrare în viața de zi cu zi începe după această explorare, dar pașii interiori au fost făcuți ferm. Realizările au fost simțite în tot corpul.


În același timp, ghidul, care de această dată a luat forma unei figuri religioase (Ghizii de obicei, fac apel la acele imagini care descriu cel mai bine pentru explorator starea și senzațiile pe care el, ghidul, vrea să le transmită mai departe), a considerat că e momentul oportun pentru ca exploratorul să-și întâlnească sufletul, chiar și dacă parțial.


Deși am încercat să redau prin cuvinte întâlnirea, n-am cum să descriu și să dau mai departe trăirea interioară, lacrimile și stările pe care exploratoarea le-a simțit.


Asta a fost un tip de coșmar repetitiv, nu înseamnă că toate coșmarurile răspund la fel unor astfel de explorări. Unele au nevoie de mai multe sesiuni, sau altă abordare, DAR, ca și generalitate, toate au ceva important, intens, să ne spună.


Sufletul alege să ne vorbească prin vise ce iau forma de coșmar, pentru că alte modalități au eșuat.


Hai să le ascultăm! Să ne ascultăm.







67 views0 comments

Recent Posts

See All
bottom of page