top of page
Search

Când vrei să-ți cunoști umbra interioară

Știe poliția ce vrea să-mi spună visul ăsta.


Ăsta mi-a fost primul gând de după coșmar.


Am avut o stare atât de neplăcută după el, că mi-a fost greu să mă întorc la somn.

Colac peste pupăză, a fost primul dintr-o serie de 4 coșmaruri intense avute într-o singură noapte.



Visul:


“Sunt într-o sală de sport, ca și cele vechi din liceu și văd o entitate complet neagră în colțul opus mie. Sunt naiv în privința acestei entități, nu realizez pericolul pe care îl reprezintă.


Înainte să-mi dau seama, mă capturează în mrejele ei. Sunt pur și simplu învăluit de întuneric.


Un întuneric agresiv.


Văd doar negru în fața ochilor și nu aud sunete de-afară. Practic, simțurile îmi sunt anulate.


Sunt în interiorul acestei ființe și acum realizez că n-am scăpare.

Mă cuprinde o panică enormă și încerc să strig, să mă mișc să fac orice.”


Am știut că visu-i important și că are ceva să-mi spună, dar eram copleșit de intensitatea nopții dar și de cele care se petreceau în jurul meu în acea perioadă.

Au trecut mai bine de două luni ca să găsesc niște curaj crescut prin pavajul minții mele și să mă uit la el, la vis.


Ajutat de colega din Visteria, Melania Moldovan, am intrat într-o stare diferită de conștiință prin relaxare, iar de acolo m-am cufundat în vis pentru a-l explora.

Pfai, blexi! Cum spune fiica mea.


Suprimat, distrugere, anihilat, violat, sfârtecat, disperare. Acestea sunt câteva din cuvintele care descriau starea pe care o simțeam, pe măsură ce întunericul mă înconjura.


Am făcut un efort de conștiință major pentru a mă detașa de cele ce mi se întâmplau și să văd acest lucru dintr-un punct neutru.

Am reușit să-mi aduc aminte momente în care am simțit același soi de copleșire.


Sunt amintiri conectate la furia pe care o vedeam în exteriorul meu, copil fiind și nu numai. Furie care mă copleșea.


Am început apoi să mă concentrez la umbră, la acea ființă întunecată și să mă identific cu ea, folosindu-mă de capacitățile imaginației active, de profunzime.


Auzeam un vuiet de gânduri și onomatopee incoerente ca de la un animal sălbatic: -te distrug -te omor -arghh

Le-am ascultat o vreme bună.


Au început să fie urmate de:


-Uită-te la mine! -Privește-mă!


Pe măsură ce aceste gânduri și simțiri se derulau, umbra devenea mai puțin violentă, mai coerentă.


Până când m-a lovit:


Aveam de-a face cu furia mea reprimată, uitată și abandonată, undeva în ungherele ființei.


A găsit o portiță în circumstanțele exterioare și-a venit aparent să mă distrugă, dar în fapt voia să fie văzută.


Era acompaniată de nevoia profundă de a fi primită înapoi sub aripa ființei mele.


A revenit pentru a-mi arăta un set de nevoi ignorat prea mult timp.



© lothlenan.com - art of Andrea Tamme


Să dau curs furieri mai des, mai mult, mai curajos – versus un neam de politețe învățată, necesară supraviețuirii psihologice a copilăriei, care suprimă pornirile sălbatice ce caracterizează furia.


În alte cuvinte: mai dă-o-n futere de treabă.

Mai bine exprimare decât suprimare.

Așa curge viața mai bine. _______________________________

Dacă ești interesat de munca și explorarea sinelui prin vise ori explorări interioare, fă-ți o programare aici, ori scrie-mi pe chat pentru a stabili o întâlnire de cunoaștere.


Să fie visare! Pentru o viață trăită în armonie.

7 views0 comments

Recent Posts

See All
bottom of page